Descrizione prodotto
Premio Bancarella 2001. Camilleri inaugura l’anno da poco iniziato con un nuovo romanzo che riporta sulla scena il “suo” Montalbano, il detective ormai più famoso d’Italia, protagonista di complessi casi investigativi e di un fortunatissimo successo letterario. Questa volta le vicende del simpatico poliziotto si svolgono tra Vigàta e Tindari, suggestivo promontorio carico di riminescenze storiche arcaiche, alla ricerca del misterioso legame che ha accomunato nella medesima morte violenta tre persone tra di loro estranee. Grazie al suo inconfondibile intuito professionale e ancor più forse della sua sensibilità di uomo, Montalbano concluderà con successo le indagini, muovendosi al confine tra il mondo della tradizione e il mondo della modernità; lui, cinquantenne, in vena di bilanci e previsioni sulla vita e sul futuro, alle prese con la realtà attuale della tecnologia avanzata e di Internet, che rendono superflua ogni appartenenza, confine o distanza geografica. Un confronto che lo porterà a dubitare persino di non essere adeguato ai tempi. Al di là di questi riflessioni e incertezze che accrescono l’umanità del personaggio, rendendolo una figura ancor più vera e familiare, questo quinto romanzo della “saga” di Montalbano riconferma intatto la sapienza della narrazione di Camilleri, in cui si mescolano il fascino di una lingua costantemente protesa al dialetto, la suggestione dell’intreccio, la vivacità dei personaggi.
Ancheta porneste cu o crima tripla: un tânar Don Juan care traia pe picior mare, mult peste aparentele sale mijloace de subzistenta, si doi pensionari în vârsta, obisnuiti sa stea mai mult încuiati în casa, dar care se hotarasc pe neasteptate sa participe la o excursie de grup la Tindari, promontoriul care tine piept marii, cu „misteriosul teatru antic grecesc si plaja de forma unei mâini, cu degetele rosii“.
Singura legatura dintre cele doua cazuri pare sa fie faptul ca toti locuiesc în acelasi bloc. Însa Montalbano a fost înzestrat cu un dar (blestemat?), acela de a sti sa citeasca semne ce par a avea mai mult de-a face cu stravechile ritualuri magice: îl ajuta un batrân maslin cu ramurile contorsionate, echipa sa de la comisariat, suedeza Ingrid, o carte de Conrad si un boss mafiot.
„Autocontrol? Lipsa de sensibilitate? Nu, fara îndoiala ca explicatia era mult mai simpla: diferenta de vârsta. El se apropia de cincizeci, în vreme ce Mimì abia trecuse de treizeci. Augello era pregatit sa paseasca în mileniul III, în vreme ce el, Montalbano, n-avea sa se obisnuiasca niciodata cu noile vremuri. Atât si nimic mai mult. Augello stia ca se intra în mod natural într-o epoca noua, una a crimelor îngrozitoare puse la cale de asasini anonimi, cu site-uri si adrese de internet – sau cum naiba s-o fi numind –, dar fara chip, fara o pereche de ochi si fara o expresie a fetei. Ei bine, da, asa cum spusese si mai devreme, era prea batrân pentru meseria asta!“
BookBank